Cum se face un referat

de

Cine n-ar vrea să cunoască pe de rost rețeta unui referat de nota 10? Chiar și cei mai silitori elevi au câteodată nenorocul de a fi neinspirați sau de a se ciocni de subiectivismul și exigențele exagerate ale unora dintre profesori. Cu toate astea, există o serie de trucuri de care ar trebui să țineți seama atunci când tintiti o lucrare de nota zece.

Mai întâi să aflăm ce înseamnă un referat: Conform Dex Online Referatul inseama: Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). Am putea spune că un referat este o compunere argumentativă, redactată după normele de conţinut şi de stil academice, care indică măsura în care studentul a întreprins o cercetare temeinică pe o problemă foarte punctuală, fie oferind un răspuns propriu la această problemă, fie aducând argumente în plus pentru un răspuns deja oferit, fie criticând răspunsuri deja oferite sau apărând un răspuns care a fost criticat.

Iată care sunt elementele principale pe care ar trebui să le urmărim în momentul în care vrem sa facem un referat:

reconstruirea textului / textelor / fragmentului de text sau de texte relevante pentru răspunsul la întrebare; asta înseamnă un proces de selecţie la nivelul textului, de restructurare şi de explicare a ideilor, conceptelor şi argumentelor din text, în măsura în care sunt relevante pentru problema de la care se pleacă; ceea ce avem până aici este, în mare, prezentarea de text;

ce are în plus un referat faţă de o prezentare de text (dincolo de faptul că pot fi vizate mai multe texte şi că e nevoie de un aparat critic)? Dacă prezentarea de text trebuia să înceapă cu identificarea mizei textului, apoi să reconstruiască textul în raport cu acea miză, iar în final să ajungă la nişte probleme care se supun dezbaterii de seminar, referatul se diferenţiază prin aceea că pleacă de la o problemă (care nu e întotdeauna acelaşi lucru cu miza textului – deşi e adevărat că în cazul textelor de dimensiuni reduse există o quasi-identitate între cele două concepte), reconstruieşte textul şi încearcă să dea un răspuns la acea problemă;

parcurgerea unei bibliografii: s-ar putea să constataţi că identificarea unei probleme (a unei vulnerabilităţi teoretice, dacă vreţi), cu propriile resurse, nu e un lucru foarte uşor de realizat. Din fericire, pentru mai toţi autorii studiaţi, există critici (de la sensul analitic al termenului – adică cel care susţine contrariul sau contradictoriul poziţiei analizate – până la sensul hermeneutic/ideologic – adică cel care dă o explicaţie de ce un autor are mai degrabă un punct de vedere decât altul, în ce măsură acest punct de vedere este coerent cu, sau chiar dependent de alte puncte de vedere susţinute de acelaşi autor, sau ce acţiune politică sau culturală poate fi legitimată printr-un anumit punct de vedere), iar o bună parte din aceşti critici sunt menţionaţi fie în planificarea activităţii de seminar, fie în referinţele bibliografice din cursul tipărit.

nu uitaţi să faceţi astfel încât să ajungeţi şi la un răspuns pentru problema de la care
plecaţi.
Se poate întâmpla „să vă fure scrisul” şi-atunci plecaţi de undeva şi, din frază-n frază, vă îndepărtaţi din ce în ce mai mult de subiect, încât sărmanul lector nu mai ştie de unde a plecat şi unde încearcă să ajungă autorul referatului. Deci, aveţi întotdeauna în vedere structura de ansamblu a lucrării voastre: de unde plecaţi şi unde veţi să ajungeţi.

fiţi atenţi asupra propriilor vulnerabilităţi ale răspunsului vostru: poate aţi construit un om de paie, poate aţi simplificat excesiv, poate aveţi nişte presupoziţii care nu se susţin, poate aţi omis nişte informaţii relevante din textul primar. De aceea, e mai mult decât recomandat să rugaţi un coleg (mai ales dacă-şi face referatul pe o problemă apropiată de a voastră) să vă citească o variantă preliminară a lucrării şi să o discutaţi. Vă recomand chiar să apelaţi la „serviciu contra serviciu”. Astfel, aveţi şansa să vă îmbunătăţiţi referatul înainte de a lua o notă pe el. Dacă aşteptaţi să vi-l critice evaluatorul (profesorul), puteţi să-l îmbunătăţiţi doar după ce primiţi nota.

nu e recomandat să vă apucaţi să scrieţi din prima referatul, după ce v-aţi făcut doar o schiţă sumară, şi în nici un caz nu vă apucaţi să scrieţi direct la calculator, decât dacă aveţi deja o lungă practică a referatelor şi aveţi şi un „condei” extraordinar. Cel mai indicat e să realizaţi mai întâi o schemă sumară, (o pagină) apoi o schemă foarte detaliată (cca. 3 pagini), iar abia apoi treceţi la redactarea propriu-zisă.

identificarea unei probleme pertinente şi relevante e pasul cel mai important în realizarea unui referat bun – cu certitudine e o condiţie necesară, chiar dacă nu şi suficientă pentru a obţine o notă mare. Puteţi fi originali şi da dovadă de gândire critică mai ales la acest nivel: al identificării problemelor, asumpţiilor, presupoziţiilor, punctelor vulnerabile ale demersului argumentativ dintr-un text.

În momentul în care aţi terminat de redactat referatul, mai citiţi o dată aceste pagini şi bifaţi în dreptul fiecărei sugestii dacă se regăseşte sau nu în propria lucrare. Această reluare reprezintă atât un exerciţiu de a sesiza minusurile lucrării proprii cât şi o modalitate facilă de a o perfecţiona.

Sursa