Opera Națională Română din Cluj – Napoca este o instituție culturală cu o istorie deosebită și considerabilă, deopotrivă. Construită în 1919, odată cu alte două instituții de marcă din oraș – Teatrul Național și Conservatorul de Muzică, această locație din Cluj a ajuns să încânte ochii și urechile iubitorilor de gen nu doar din zonă, ci din toată țara sau chiar din afara ei.

În ciuda dificultăților întâmpinate, artiștii și conducerea Operei de la acea vreme au reușit să susțină primele reprezentații, constând în două concerte simfonice, pe 13 și 14 mai 1920.

Spectacolul oficial de inaugurare a avut loc, însă, pe 25 mai 1920, cu celebra operă “Aida” de Giuseppe Verdi și nu oricum, ci interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak și în regia artistică a primului director al instituției din acele timpuri – Constantin Pavel. De altfel, acesta a fost și primul interpret al rolului “Radames”.

Activitatea Operei Naționale din Cluj – Napoca de-a lungul timpului este mai mult decât impresionantă, aceasta putând concura oricând cu cele mai bune instituții de acest gen din lume. Astfel, în primele două stagiuni de la deschidere, între anii 1919 – 1920, respectiv 1920 – 1921, s-au dat nu mai puțin de 99 de reprezentații, cu operele “Aida”, “Faust” de Gounod, “Madama Butterfly” de Puccini, “Luceafărul” de N. Bretan, “Cavalleria Rusticana” de Mascagni, “Tannhauser” de Wagner ș.a., precum și 15 concerte simfonice susținute de orchestra Operei, după cum se arată în arhivele instituției.

De asemenea, de la deschidere și până în prezent, pe scena Operei Naționale Române din Cluj – Napoca au fost prezentate un număr impresionant de titluri de acest gen, nu mai puțin de 200 (iar la acest număr se adaugă altele noi, an de an), atât din repertoriul internațional, cât și din cel național. Printre acestea din urmă se numără și “Oedip” de George Enescu și “Meșterul Manole” de Sigismund Toduță.

Un alt aspect interesant din istoria aceste instituții se referă la perioada celui de-al doilea Război Mondial. Din cauza evenimentelor din acea perioadă, între anii 1940 – 1945, ansamblul Operei a fost nevoit să își mute activitatea la Teatrul Comunal din Timișoara, sub numele de Opera Română de Stat din Cluj la Timișoara.

Așadar, după cum spuneam și la început, această instituție are un istoric extrem de bogat și impresionant, iar ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu face notă discordantă. Astfel, Opera Națională a ajuns să fie considerată o adevărată școală a acestui gen, pe scena acesteia debutând nume mari, de renume internațional precum Angela Gheorghiu, Alexandru Agache, Carmen Oprișanu, Simona Noja, Nicoleta Ardelean, George Petean, Tatiana Lisnic, Marian Pop, Mihai Zamfir, Corina Chirca, nume extrem de sonore, după cum spuneam și mai sus.

Având în vedere dificultățile prin care a trecut de-a lungul timpului, precum și faptul că a reușit să exceleze în acest domeniu, Opera Națională din Cluj – Napoca (vezi locația) poate fi un adevărat exemplu pentru alte instituții din țară, indiferent de aria de activitate care le definește.