Creșterea și cultivarea cactușilor este o activitate foarte interesantă și distractivă mai ales când știm câteva lucruri esențiale despre aceste plante. Sunt ușor de îngrijit, rezistente și înfloresc atunci când au condiții favorabile.

Membrii familiei cactușilor (Cactaceae) sunt bine adaptați unui mediu arid fără precipitații abundente. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporarea apei prin transpirație și pentru a se apăra contra animalelor însetate. La nevoie, sucul pulpei de cactus te poate hidrata.

De altfel, în locurile de origine, cactușii sunt plante folositoare omului. Unele specii devin furaje pentru animale, altele au fructele comestibile.

Câteva își oferă tulpinile lemnificate ca material de construcții sau drept combustibil. Gardurile vii alcătuite din plante de Cereus sau Opunția folosesc la apărarea incintelor.

Toate speciile de cactuși sunt plante angiosperme adică produc flori dar nu au frunze. Doar două genuri -Pereskia și Pereskiopsis au frunze mari iar studii recente au ajuns la concluzia că genul Pereskia a fost un ancestru din care au evoluat toți cactușii. Există și specii de mari dimensiuni cum ar fi Carnegia gigantea și Pachycereus pringlei.

Există două tipuri de cactuși: de deșert, la care se gândește toată lumea când vine vorba de cactuși, și cactușii de junglă, care cresc în pădurile tropicale. Aceste plante provin din cele două Americi (de sud și nord) și nu sunt nativi printre dunele de nisip din Sahara așa cum se crede.

Îngrijirea cactușilor

Vara cactușii se tratează ca orice altă plantă.
Începând cu partea a doua a toamnei, pământul se ține mai mult uscat iar în luna ianuarie nu se udă deloc.

Camera în care se țin cactușii trebuie aerisită deoarece aerul stătut le este dăunător.
Pământul în care se cultivă cactușii trebuie să lase apa să se scurgă bine și să nu fie prea bogat în componente organice. Acesta trebuie să fie alcătuit din mai multe straturi precum: pământ de țelină sau de gradină, îngrășământ de frunze, turbă fibroasă și nisip, la care se pot adăuga cioburi de ceramică.

Înflorirea depinde de îngrijirea dată fiecărui tip de cactus. Lumina intensă este absolut necesară pentru ca aceste plante să înflorească. Iarna sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua și 4-6°C noaptea. Căldura puțină corelată cu umiditatea redusă face ca planta să treacă printr-o perioadă de repaus care poate dură 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neînfloririi.

Excesul de umezeală este foarte dăunător, în special iarna la temperaturi scăzute. Se udă astfel încât substratul să se usuce în profunzime între două udări succesive.

Întreținerea cactusului nu este complicată, dacă se ține seama de cerințele lor pentru lumină.
Cactușii adaptați la condițiile din pădurile tropicale sunt mai ierboși și pot fi ținuți și în locurile mai umbrite din casă sau balcon.
În timpul iernii, ghivecele cu cactuși pot fi ținute pe o placă groasă, pe calorifer, în fața geamurilor. În acest caz, cactușii se vor uda mai des, 1-2 ori pe săptămână.

Cactușii cultivați în ghivece, ca plante de interior, rar pot beneficia de lumina din abundență de care au nevoie. Când lumina e slabă, se pot folosi lămpi fluorescente.

Tipuri de cactuși

Sunt cunoscute peste 4000 de genuri și specii din familia Cactaceae .

În funcție de locul de origine se împart în două tipuri de cactuși:

1. CACTUȘI DE DEȘERT

Cactușii de deșert sunt adaptați să reziste condițiilor din habitatul natural în care se găsesc. Totuși nu le creați condiții de secetă pentru că aceste condiții le sunt potrivite cactușilor numai în mediul lor natural. Fie că sunt plantați în ghiveci, fie direct în gradină, cactușii trebuie udați de câte ori pământul este uscat.

Astfel, în zonele uscate și cu temperaturi ridicate, udați la intervale de o săptămână. În zonele mai reci și cu mai multă umezeală, udarea se poate face la 3-4 săptămâni. Nu evitați udarea, ci să evitați să udați prea mult. Cu alte cuvinte, e mai bine să dați mai puțină apă decât e nevoie, decât să înecați cactusul. Evitați să udați dacă solul este încă umed.

2. CACTUȘI DE PĂDURE

Cactușii de pădure sunt originari din pădurile junglei americane. Cresc agățați pe ramurile arborilor prezentând rădăcini adventive dar nu sunt plante parazite și diferă foarte mult de ceilalți cactuși . În această categorie se înscriu specii precum Acanthocereus, Disocactus, Epiphyllum, Hatiora, Hylocereus, Lepismium, Rhipsalis, Schlumbergera, Selenicereus.

Contrar cactușilor de deșert, cei de pădure au nevoie de locuri ușor umbrite cu umiditate ridicată în aer.

Cactușii de junglă se udă cam odată pe săptămână. Pe durata perioadelor foarte calde și uscate, udarea trebuie să se facă de două ori pe săptămână iar dacă timpul este răcoros, umed, ploios, udați mai rar.

Lumina este esențială pentru a avea un cactus sănătos, ea fiind principala responsabilă pentru înflorirea multor specii. În condiții ideale, o anumită specie se va dezvoltă foarte bine, dar nu va înflori decât dacă o expuneți pentru mai mult timp la lumină de intensitate mare. Nu uitați însă că și plantele sunt arse de soare, ca și pielea oamenilor. Dacă aveți un cactus care a stat mai mult la umbră, nu îl așezați direct în soare, pentru că îl veți omorî. Acest lucru se aplică și în cazul cactușilor de deșert, dacă afară e foarte cald.

Înmulțirea cactușilor

Cactușii se înmulțesc în mod obișnuit prin semințe și butași.

Se fac butași de vârfuri sau fragmente de tulpină sau se desprind lăstării de la baza plantei ori de pe ramificațiile mai mari. După tăiere, butașii nu se plantează imediat ci se țin câteva zile sau săptămâni într-un loc călduros, aerisit și umbrit, pentru că rănile făcute să se cicatrizeze (să formeze crustă).

La baza ghiveciului se așterne un strat de nisip sau pietriș gros de cca 2 cm înainte de a se pune pământul propriu-zis.

Dezinfecția pământului și chiar a semințelor se face cu hiper manganat de potasiu și este foarte importantă. La udare este bine să se folosească apa de ploaie.

Pentru cultivarea cactușilor, principala condiție este ca, în timpul zilelor călduroase, să fie udați moderat, iar în sezonul rece, când intră în repaus, să se ude foarte puțin (o dată la 2-4 săptămâni). Trebuie evitat ca rădăcinile să rămână umede mult timp.