Curente literare inovatoare

de

De-a lungul timpului, literatura a parcurs nenumărate perioade emblematice și a surprins transformări de stil din cele mai variate, dând naștere unor curente caracterizate de trăsături comune ale scrierilor, de viziuni similare ale celor mai proeminente personalități artistice ce și-au transpus gândurile pe hârtie.
Evoluția cea mai de seamă a literaturii a început cu perioada renascentistă, emblematică în toate sferele creațiilor artistice, de la pictură la sculptură, de la muzică la scrieri. Renașterea a însemnat trezirea dintr-o perioadă întunecată, stagnantă, feudală, un uriaș pas în față către libertatea de exprimare, către redescoperirea grației. Secolele IV-V au marcat această evoluție inspirată de mitologia și filozofia greacă și română, dând naștere unui nou val de creație artistică. Intelectualii au adoptat un nou stil de gândire numit „€œUmanism„, ce avea în centrul său omul și credința nestrămutata în perfecțiunea pământeană a acestuia. Primele semne ale naționalismului, ale democrației, dezvoltarea comerțului, a turismului, a ideii de modă, toate acestea au avut ca bază renascentismul. Capodoperă „€œUtopia” a scriitorului Thomas Morus a fost notabilă pentru această perioadă de progress. La fel a fost și descoperirea tipografului de către Gutenberg, care a eficientizat și schimbat definitoriu lumea presei. Fiecare țară europeană a resimțit amprenta renascentismului în stilul său unic: dacă în unele regiuni arhitectura era elementul de creație a noului current, în altele literatura lua poziția fruntașă, având ca piese primordiale poemul și drama. Însă optimismul și spiritual umanitar al renascentismului aveau să pălească după 3 secole de glorie, urmate de o perioadă în care creativitatea a fost suprimată sub influenta cinismului și decadenței.
Salvarea a venit însă odată cu Iluminismul, în secolul XVIII, numit și Era Rațiunii, în care raționalismul științific a fost idea principală. Se credea că progresul științei și al industriei prevedeau o nouă epocă a egalității și avansului umanității. Newton a fost un exponent de bază al acestei perioade care în esența ei era o celebrare a ideilor. Intelectualii începeau să creadă că libertatea și democrația erau drepturi fundamentale ale tuturor oamenilor, și se susținea ideea unei inteligențe colective, în care cetățenii erau egalii conducătorilor lor. Literatura a fost marcată de operele lui Voltaire și ale lui Jean Jacques Rousseau, în timp ce lumea era marcată de revoluția industrială. Ideea de societate utopică, egalitaristă și reformele sociale și-au găsit sfârșitul odată cu trecerea secolului XVII, acestea părând a fi impractice.
Romantismul este un alt current literar, unul care înfățișează cea mai mare varietate de stiluri, teme, conținut, dar și cele mai multe controverse legate de principii și estetică. Principală sursă de exprimare a fost poezia, Romantismul fiind preocupat în principal de individ mai mult decât de societate. Conștiința și imaginația individului sunt printre cele mai interesante și abordate teme ale acestui curent. Cuvântul de bază era „€œmelancholia” , însoțit de o desconsiderare evidentă a importanței rațiunii, ca o reacție clară la adresa credințelor Iluminismului. Romanticii erau priviți ca inovatori, dar puțin pierduți în imaginația lor. Edgar Alan Poe, Irving Washington, Longfellow, William Wordsworth, Herman Melville, sunt doar câteva dintre cele mai răsunătoare nume ale Romantismului, și ale literaturii în general . Romantismul și ideile sale nu au dispărut complet, dar au fost preluate de alte curente ca Realismul și Modernismul . Astfel, scriitorii Romantismului au reprezentat adevărate voci inspirationale pentru mulți artiști ai secolului XX.
Aceste trei curente au influențat ireversibil întreaga creație artistică a lumii, reprezentând un progres inegalabil al ideilor, al imaginației și al științei, o temelie puternică, inspirațională, a evoluției umane.