Cuvântul „Diaspora” nu se regăsește nicăieri în Dicționarul Explicativ al Limbii Române dar îl găsim în Larousse, însemnând „dispersiunea unui popor, a unor elemente  de origine comunăƒ, credința comunăƒ, etc”.

Dacă înainte de Revoluție, românii apelau la exilul politic pentru a scăpa de rigorile regimului, astăzi vorbim mai degrabă de un exil economic.

Mulți români se consideră ca fiind parte din Diaspora, în timp ce restul susțin că sunt plecați în străinătate numai temporar, pentru a munci, deși acea perioadă temporară de un an sau doi ani se poate prelungi până la zece, caz în care s-ar putea numi români din Diaspora fără a greși.

Cert este că poți susține că faci parte din Diaspora numai atunci când te-ai stabilit definitiv într-o altă țara. În momentul în care ai luat decizia să începi o nouă viață într-o țară străină, trebuie să știi că începutul este cel mai greu, mai ales dacă ești pe cont propriu, fără nici un sprijin care să te aștepte la destinație. Evident, dacă ai rude sau prieteni acolo, dacă ai o calificare, dacă știi limba locală, dacă ai un permis de muncă, îți va fi mult mai ușor să te integrezi. A fi român într-o țară străină nu este ușor, mai ales din cauza stereotipurilor create în jurul naționalității noastre.

Avem o țară deosebit de frumoasă, cu o istorie și o cultură bogată, cu oameni talentați și bine pregătiți, dar pecetea sărăciei și a devianței sociale te urmărește, mai ales când ești la început. Pe măsură ce trece timpul și dovedești că faci parte cu adevărat din comunitatea în care ai emigrat, lucrurile se schimbă. Important este să nu îți fie niciodată rușine că ești român, chiar dacă uneori vei simți anumite presiuni din punctul ăsta de vedere.

Străinii, la fel ca toți oamenii, au teamă de necunoscut și idei preconcepute, bazate pe experiențe neplăcute cu anumiți români care nu prea au făcut cinste acestei țări. După cum am spus, este doar o chestiune de timp până când dovedești că meriți să faci parte din acea comunitate.