Te înnebunesc copiii? Dacă ar trebui sa ii descri, după ce spui “E un copil bun, dar…” ai folosi cuvintele acestea: neastâmpărat, nemotivat, nerespectuos, nervos, cicălitor ? Dacă lucrurile negative sunt mai multe decât cele pozitive trebuie sa știți ca acest fapt e natural. Noi, părinții suntem oameni pana la urma, ceea ce înseamnă ca tindem sa vedem lucrurile negative la copii noștri ca sa ne putem focusa sa le rezolvam.

Sa încercăm sa nu mai cautam ceea ce ne înfrică este un lucru important pentru părinte. Problema este, totuși, ca dacă suntem tot timpul îngrijorați și aplecați spre părțile negative ale copilului, nu mai vedem lucrurile pozitive din viata acestuia. Este important sa balansam aceasta imagine de ansamblu .

Ce înseamnă a fi un bun părinte?

Iată câteva recomandări:

Încetează sa mai cauți ceea ce te înfrică
Când apar tensiuni, părinții au tendința sa caute dovezi a ceea ce ii înfrică. Am avut o prietena care era asa de îngrijorată ca fiul ei nu se poate integra în societate încât nu dormea nopțile. Ea însăși se lupta cu acest fapt. Ca sa își alimenteze aceasta frica mergea în parc cu băiatul ca sa își demonstreze ca acesta nu are prieteni. Bineînțeles ca în momentul în care cauți ceva anume o sa găsești tot felul de dovezi care sa iți confirme ipoteza. S-a uitat către parc și copilul ei era mai îndepărtat de către ceilalți, apoi a ieșit din mașină și a fugit către el și la scuturat zbierând la el : Mihai, de ce nu ești lângă ceilalți copii ?!. Copilul a răspuns: Mama, da-te la o parte, eu sunt portarul. Nu mai întrerupe meciul de fotbal!
Acest lucru ilustrează clar la ce ne poate duce anxietatea. Nu trebuie sa încercăm sa cautam cu lumânarea ceea ce ne înspăimântă.

Schimba-ți lentilele
Putem de asemenea sa schimbam lucrurile pozitive în negative, în momentele în care judecata ne e întunecată de anumite evenimente sau stări trecătoare. Când copiii refuză să facă ceea ce le spunem, ne enervam. Trebuie sa încercăm să vedem partea buna și în actele negative ale copiilor noștri. Faptul ca ni se opun nu e ceva rău neapărat. Acest lucru denotă o personalitate puternică și atitudine independentă. Faptul că copilul poate să spună nu în situații în care este sub presiune înseamnă ca are calități de lider. Rolul nostru ca părinte este să ii ghidam energia într-o buna manieră impunându-i niște limite, cunoscându-ne copii bine și încercând să ținem deschisa linia de comunicare cu ei .
Văzând partea pozitiva în comportamentul copiilor noștri este într-adevăr un lucru care nu e ușor realizabil, dar este ușor dacă din start înțelegem că copilul nostru este o ființă unică și nu trebuie să fie identica cu noi.
Un mic sfat: Dacă tendința ta este să vezi partea goala a paharului, ce te-ar face sa o vezi pe cea plina? De fiecare dată când vezi ceva negativ la comportamentul copilului tău, încearcă sa găsești 3 lucruri pozitive la acel comportament și scrie-le pe hârtie. De exemplu dacă copilul tău este prea sensibil, pozitivul ar fi ca el are o natura empatică. Dacă are obiceiul să contrazică, pozitivul ar fi că are încredere în el însuși.

Pune-te în locul copilului
Uită-te la ce comportament nu iți place la copil și întreabă-te ce anume trebuie să înțelegi despre acest comportament. Ca să faci asta, trebuie să încerci să te pui în locul copilului pentru moment. Făcând asta vei înțelege mai ușor ceea ce se întâmplă.
Să zicem că fiul tău este la liceu și vrea să își cumpere niște adidași să fie în pas cu ceilalți și se enervează când îl refuzi. Acum începi și ii spui: Dacă toată lumea are nu înseamnă că trebuie să ai și tu. Te gândești: Ce s-a întâmplat cu valorile pe care i le-am indus. Ce se întâmplă cu el? Cum de a ajuns asa de egoist și bădăran?.
Acum oprește-te pentru un moment și pune-te în locul lui. Ceea ce acum înțelegi nu ai fi înțeles înainte, dar din perspectiva lui e altfel. O sa iți dai seama ca de fapt nu e vorba de acei adidași ci e vorba de integrarea lui între colegii de liceu, dorința de a nu fi prea diferit. E un moment din viața lui în care are nevoie să semene și să acționeze ca ceilalți colegi și prieteni ai lui.

Întreabă-te: Este un comportament negativ sau e o reacție la altceva ?
Să zicem că părinții copilului sunt certați între ei de o perioada considerabila. Copilul simte tensiunea dintre ei și acționează, răbufnește. Asta se numește fuziune. Copiii copiază părinții. Acesta devine un burete emoțional al familiei. Învață că în momentul în care acționează, părinții se calmează. Copilul creste și clasifica armonia familială ca existând atunci când el însuși are probleme. Aceste lucruri se întâmplă de obicei fără sa ne dam seama.

A fi diferit e ok
E natural să simți pozitivitatea altora dacă seamănă cu tine. Ceea ce e diferit ne face să ne simțim neconfortabil, dar nu uita că a fi diferit nu e sinonim cu a fi negativ. Dacă un copil se comportă sau gândește diferit de tine, în loc să vezi asta ca pe un lucru negativ, înțelege această diferență și treci peste ea.
E asa ușor să te uiți la alții – în special copiii noștri – într-un moment de stres și imaginația o ia razna. Încearcă să vezi copiii ca ceea ce sunt în loc să te stresezi că cine știe ce vor deveni în viitor. Când îi poți vedea într-o lumină pozitivă, realistică o să îi faci să strălucească, să prospere, și să reușească în viată.