Tenisul este un sport plăcut de foarte multă lume, indivizii care îl practică făcând parte din diferite grupe de vârstă sau clase sociale și care se află în diverse colțuri ale lumii. Unora dintre aceștia le este suficient să lovească mingea de tenis de câteva ori pe săptămână, ca formă de relaxare, ca hobby, în timp ce pentru alții, acest sport devine un mod de viață, ei putând chiar ajunge mari jucători de tenis.

Nu se cunosc originile exacte ale tenisului, dar unii istorici cred că acesta datează de pe vremea Egiptului antic, iar ceilalți sunt de părerea că este o activitate ceva mai nouă, provenind din Franța secolului al 12-lea. Indiferent de unde se trage, se pare că toți istoricii sunt de acord că, inițial, tenisul nu se juca folosindu-se rachetele caracteristice, mingea lovindu-se direct cu palma goala a mâinii. Se poate spune, deci, că tenisul se asemăna, într-o anumită măsură, cu handbalul.

În secolul al 16-lea, rachetele de tenis au început să devină din ce în ce mai populare, fiind utilizate la lovirea mingii. Drept urmare, a intervenit și o schimbare: sportul nu se mai numea „jeu de paume” (joc cu palma), ci „tenis de câmp” sau „tenis adevărat”. Aristocrația europeană a luat imediat în vizor acest sport și i-a sporit popularitatea, în special în țări ca Anglia și Franța. Astfel, tenisul a devenit o competiție mai regularizată, în care trebuiau respecte anumite reguli și necesita purtarea unui echipament adecvat.

Cum liderii europeni ai aristocrației au devenit tot mai captivați de tenis, ei au început să construiască multe terenuri de tenis, promovând sportul către o masă mare de oameni. La 1500, în Anglia a luat ființă faimosul teren de tenis de la Curtea Regală din Hampton, care, și după atâtea secole, încă mai există și este folosit pentru organizarea de turnee în prezent.

În anii 1890, apăruseră deja regulile și sistemul de scor care sunt utilizate și astăzi. Singura modificare importantă care a mai avut loc, a fost introducerea regulii de tie-break în anii 1970. Cele 4 competiții de grand slam au debutat și ele acum multă vreme în urmă. Wimbledon-ul a apărut în 1877, U.S. Open-ul în 1881, Open-ul Francez în 1891, iar cel Australian în 1905.

Până la sfârșitul anilor ’20, toți jucătorii de tenis erau considerați amatori, însă, tot la această vreme, au început să apară și cei care își câștigau traiul din competiții. În 1927 a avut loc primul Campionat Profesionist de tenis din SUA. Un lucru interesant de remarcat cu privire la cele patru turnee de mare slam: până în 1968, jucătorii profesioniști de tenis nu aveau voie să participe la ele.

Înainte de a putea lua parte la turnee de mare slam, jucătorii de tenis participau la diverse alte competiții, unde își exersau talentele, după care deveneau profesioniști și începeau să se deplaseze în diverse colțuri ale lumii pentru a lua parte la meciuri organizate numai pentru categoria lor, câștigând, astfel, bani și faimă.

Odată cu începerea erei profesionismului, au apărut și premiile în bani, sponsorizările din partea marilor companii și veniturile din drepturile de televizare ale meciurilor de tenis, ceea ce a făcut ca foarte mulți jucători profesioniști să devină bogați, pe baza talentelor lor. Tranziția de la tenisul amatorul la cel profesionist nu era una ușoară, așa că atât bărbații, cât și femeile, și-au format propriile asociații.

Televizarea meciurilor de tenis a făcut ca jucătorii importanți, cu personalități mari, să atragă atenția publicului nu prin talentele lor, ci, mai degrabă, prin faptele lor și prin cuvintele grele pe care, uneori, le aruncau la adresa adversarilor. Deși tenisul a evoluat destul de mult de-a lungul secolelor, încă are unele principii de bază care se respectă și în zilele noastre.

Prin urmare, se poate spune că tenisul este un sport care a rezistat testului timpului și de care se pot bucura, în continuare, foarte mulți oameni, indiferent de nivelul de pregătire la care se află.