Istoricul arbaletei si cum a dominat aceasta arcul obisnuit

de

Arbaleta în sine este o combinație între un arc și o pușcă. La fel ca și arcul lung, curbat și compus, ea folosește un sistem de corzi pentru a lansa o săgeată. Ceea ce o face diferită de acesta, este mecanismul de tragere (trăgaciul) și patul, care părți componente ale unei puști. Spre deosebire, însă, de puști, arbaletele există de mult mai multă vreme pe această planetă.

Primele arbalete care au fost folosite vreodată datează de acum 2500 de ani și au fost descoperite în interiorul unor morminte din China. Ele nu se găseau numai în China, ci și în zona mării Mediteraneene. Atât modelul de arbaletă din China, cât și cel de la Mediterană, aveau un sistem de armare simplu, care făcea încărcarea arbaletei mai ușoară.

Privind arbaletele din ziua de astăzi, putem observa că acestea au o scăriță în partea din față. O persoană poate arma arbaleta prin ținerea acesteia cu un picior și tragerea în sus cu mâinile a corzilor care propulsează săgeata. Ambele modele de arbalete din trecut (cel chinezesc și cel mediteranean) aveau un sistem de tragere care permitea eliberarea săgeții din corzi cu ușurință și rapiditate.

Arbaleta românească (sau de tip mediteranean) avea un sistem cu piuliță rotativă, în timp ce arma de proveniență chinezească dispunea de un sistem cu pârghii și cârlige.

Probabil vă vine greu să credeți, dar nu trebuie să depuneți foarte mult efort sau să vă chinuiți pentru a arma o arbaletă, așa după cum trebuie să depuneți atunci când vreți să trageți cu un arc obișnuit. La un arc tradițional, trăgătorul trebuie să armeze, să țintească și să tragă într-o succesiune destul de rapidă.

Cu cât el are nevoie mai mare pentru a-și lua ținta în vizor, cu atât mai repede îi va amorți mâna din cauza efortului depus pentru menținerea întinsă a corzii și cu atât mai imprecisă va fi lovitura. La arbaletă, această problemă nu există, deoarece trăgătorul nu mai trebuie să țină singur coarda de tragere întinsă. A fost gândit un sistem care să facă acest lucru în locul lui, ceea ce înseamnă că trăgătorul trebuie doar să armeze arbaleta, să ochească ținta și să tragă, având o precizie mai bună.

Arbaleta are, însă, și un dezavantaj. Cel puțin în trecut, era nevoie de 1 minut pentru a o încărca, arma, ochi și trage cu ea. Poate că nu pare prea mult, însă atunci când ești pe câmpul de luptă și ai inamici care se îndreaptă spre tine, nu-ți poți permite să pierzi atât de mult timp cu pregătirea unei arme. Arcul, pe de altă parte, era gata de tragere în doar 6 secunde!

În prezent, situația s-a schimbat, progresul tehnologic făcând utilizarea unei arbalete mult mai simplă și mai ușoară, prin multitudinea de îmbunătățiri sau accesorii inventate în ultimii ani.