Legenda lui Nick Grecul
Dintre toți cartoforii care au trăit pe această planetă, nici unul dintre ei nu este mai cunoscut decât Nicholas Andreas Dandolos (Nick The Greek – Nick Grecul). Se ne întoarcem puțin în timp.
Suntem în anul 1946. Benjamin „Bugsy” Seigal tocmai își deschisese noul său hotel denumit „Flamingo Hotel & Casino” în Las Vegas, iar lucrurile aveau să nu mai fie la fel din acel moment. În următorii 20 de ani, mafia a condus cu o mână de fier lumea jocurilor de noroc legale din Nevada.
În această perioadă a început să se nască și legenda „Grecului”. Cu toate că lumea îl mai cunoștea și din zilele de glorie ale lui Damon Runyon din anii ’20 și ’30, de-abia când acesta a ajuns în Vegas a devenit cu adevărat un individe renume, în jurul căruia s-a țesut pânza misterului.
Sunt atât de multe povești despre Nick Grecul, încât este foarte greu să le separăm pe cele reale de cele fictive. Însă ceea ce știm mai sigur este că acest om, pe când era tânăr și avea doar vreo 20 și ceva de ani, a fost părăsit de cea care urma să-i devină nevastă exact în ziua nunții.
Ea a decis că nu mai are nevoie de Grec, așa că a fugit cu un alt bărbat. Văzându-l foarte afectat de această întâmplare, prietenii lui l-au dus la cursele de cai, pentru a-l face să se destindă un pic și pentru a mai uita de amărăciune din suflet.
Povestea spune că, aproape din senin și fără vreo noimă sau fără vreun motiv concret, Nick a decis să parieze banii pe care îi avea pe 8 câștigători consecutivi ai curselor din acea zi. Într-un final, el a ieșit învingător, reușind să câștige aproape 20000 de dolari.
Din acel moment, legenda începea să prindă contur, iar omul nostru nici că s-a mai uitat înapoi. Unii cred în destin, în soartă. Alții, nu. În situația de față este greu să numești ceea ce s-a întâmplat altfel decât soartă.
Nick Grecul era un adevărat as și la masa de zaruri. Înțelegea foarte bine cum trebuie jucat acest joc și nu ezita să parieze curajos. El era mereu în căutarea unui avantaj, cât de mic, pe care să-l folosească împotriva cazinoului pentru a pleca de acolo cu și mai mulți bani în buzunar.
Grecul folosea un sistem de „platouri” (limite, praguri), așa după cum obișnuia să le numească. Acest tip de sistem implica blocarea unei anumite părți din câștig pe care o păstra pentru el și pe care nu o paria la masa de zaruri sau la alte jocuri de cazinou.
De exemplu, dacă începea cu 1000 de dolari și avea o sesiune bună de câștiguri, ajungând, treptat, la 1500 de dolari, el ținea 500 de dolari pentru el și cu restul continua să joace. Acesta este un sistem de management al banilor destul de inteligent, pentru că așa reușești să-ți protejezi capitalul și îți poți permite să mergi până la un nou platou.
Nick avea un talent nativ pentru orice tip de joc de noroc. El credea foarte mult în noroc și spunea că, indiferent dacă norocul era bun sau rău, acesta se învârtea în cerc. Într-o seară, la o petrecere, el a urcat la etaj pentru a juca poker. Vreo două ore mai târziu, a ieșit de acolo după ce pierduse 250000 de dolari.
S-a dus direct pe ringul de dans, unde a început să se distreze, să râdă și să glumească. Un prieten s-a dus la el și l-a întrebat cum de mai putea să mai râdă după ce tocmai pierduse un sfert de milion de dolari într-o singură noapte.
Grecul s-a uitat la el și, cu un zâmbet mare pe față, i-a spus că nu e nici o problemă, viața lui nu s-a terminat odată cu pierderea acelor bani. Un alt motiv pentru care legenda lui Nick este atât de cunoscută, îl reprezintă faptul că el era, fără doar și poate, un tip de primă clasă.
El spunea că singura diferență dintre un câștigător și un pierzător, este caracterul. Se zvonește că el a pierdut aproximativ 400 de milioane de dolari la jocurile de noroc în timpul vieții sale.
