Operațiunile la termen presupun o tranzacție de valuta a cărui contract și curs se stabilesc în momentul tranzacției, iar mișcarea efectiva a sumelor tranzacționate are loc la un moment ulterior, stabilit în contract, la cursul valutar convenit.

Odată cu apariția burselor, vânzătorii și cumpărătorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranța preturilor printr-o vânzare forward cash. O vânzare forward cash sau un contract forward reprezintă o negociere privata în care vânzătorul și cumpărătorul convin asupra unui preț pentru obiectul contractului care urmează sa fie livrat în viitor.

Datorită oscilațiilor preturilor în perioada respectivă fie cumpărătorul, fie vânzătorul erau dezavantajați și aceasta ducea la neexecutarea contractului. Pentru a rezolva problema garantării executării tranzacției s-a dezvoltat o noua metoda. Fiecare participant la o tranzacție depozitează o sumă de bani la o a treia parte, neutră. Acest lucru dă siguranța că fiecare parte va respecta contractul. Dacă una din părți nu-și îndeplinește obligația, cealaltă parte urmează să primească bani ca despăgubire pentru orice pierdere financiara.

Cursul valutar la termen

În scopul realizării acestor operațiuni, piața valutară utilizează cursul valutar economic la termen, cu cele doua variante de vânzare și cumpărare. Modul de exprimare este determinat de creșterea (report) sau scăderea (deport) fata de cursul curent (spot).

Contracte forward pe valute
Reportul (prima) și deportul (discontul) se bazează în principal pe diferențele dintre dobânzile interbancare la valutele implicate și din modificările previzionate de intermediar în legătură cu cursul valutar.

De exemplu pentru o bancă elvețiană, dobânda care determina prima sau discontul la o luna este calculată după costul pentru banca respectiva de a împrumuta USD sau orice alta valută implicata pentru o lună și după dobânda primita pentru pasarea valutei în depozit.
Dacă dobânzile americane sunt mai mari de cât cele elvețiene, banca va vinde dolari forward la un discount față de spot. Adică, banca va cere importatorului mai putini CHF pentru dolari forward decât pentru dolari spot, deoarece banca va câștiga la dobânzi prin permutare temporara (swap).
Dacă dobânzile americane sunt mai mici, banca va suporta o pierdere de dobânda din swap-ul temporar. De aceea, banca va vinde dolarul forward cu prima pentru a compensa pierderea din dobânzi.

Dobânda pentru o anumita valuta bazează pe dobânzile practicate în tara de origine a valutei respective. Băncile folosesc doua metode :
1.LIP ( Lower Interest Premium ) – valuta forward al tarii cu dobânda mai mica va fi cu prima fatter de spot.
2.HID ( Higher Interest Discount) – valuta forward a tarii cu dobânda mai mare va fi, de obicei, cu discount fatter de spot.

Închiderea contractului forward la termen se face de către bancă, atunci când clientul nu își poate onora obligația din diverse motive.
Schimbul la termen (forward) ii oferă unui exportator posibilitatea sa vândă, iar unui importator sa cumpere valuta la termen, la cursul de schimb stabilit astăzi de banca.
Prin contractul de schimb valutar la termen, exportatorul și importatorul se pun la adăpost de riscul de schimb valutar determinat de flotarea cursului.

Operațiunile Swap pe valute

Un swap de valute (currency swap) este o operațiune în care parțile schimba o obligație de plata într-o valuta pentru plata în alta valuta pentru aceeași valoare nominala.

Se disting trei forme de operațiuni swap de valute :

1) Swap de valute dobândă fixa – dobândă fixa (currency swap) în care o parte plătește o dobândă fixă într-o valută și primește o dobândă fixă în altă valută din partea celeilalte părți;
2) Swap de valute dobândă fixa – dobândă variabilă (cross currency swap) în care o parte plătește o dobândă fixa într-o valută și primește o dobândă variabilă în altă valută din partea celeilalte părți. E cel mai des întâlnit pe piețele internaționale;
3) Swap de valute dobândă variabilă – dobândă variabilă (cross currency busis swap) în care o parte plătește o dobândă variabilă într-o valută și primește tot o dobândă variabilă în altă valută din partea celeilalte părți.

Aceste operațiuni se efectuează în mai multe scopuri, ca finanțarea unor filiale în străinătate, obținerea unor finanțări la costuri reduse, efectuarea de emisiuni pe piața euro-obligatara, dar mai ales, în încercarea jucătorilor pe piața valutara, bursiera, de a se proteja împotriva riscului.