Realismul

de

├Än a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea idealismul romantic care pusese st─âp├ónire pe prima parte a secolului ╚Öi-a pierdut din intensitate, l─âs├ónd locul unei alte paradigme, ╚Öi anume Realismul. Ceea ce a st├órnit interesul celor mai mari romancieri din Europa ╚Öi America a fost o nou─â abordare a caracterului ╚Öi subiectelor, o scoal─â de g├óndire care mai t├órziu a ajuns s─â fie cunoscut─â sub numele de Realism. Realismul aduce ├«n prim plan o aten╚Ťie la detalii deosebit─â ╚Öi un efort de a reproduce adev─ârata natur─â a realit─â┼úii ├«ntr-un mod ├«n care romancierii nu au ├«ncercat. Piesa principal─â este credin╚Ťa c─â func╚Ťia romanului este pur ╚Öi simplu de a raporta ceea ce se ├«nt├ómpl─â, f─âr─â comentarii sau judecat─â. Elemente aparent neimportante atrag aten╚Ťia romanului realist. Aceast─â schimbare de stil a ├«nsemnat c─â unele dintre astept─ârile tradi╚Ťionale legate forma romanului a trebuit s─â fie uitate.
Spre deosebire de romantism, romanul realist se bazeaz─â pe punctele forte ale personajelor sale mai degrab─â dec├ót de teren sau de fraz─â. Personajele concepute de ╚Öcoala realist─â sunt unele dintre cele mai faimoase din istorie literar─â, de la Daisy Miller a lui James la Raskolnikov al lui Dostoievski. Acestea sunt complexe din punct de vedere psihologic, cu multiple fa╚Ťete, ╚Öi cu impulsuri contradictorii ╚Öi motiva╚Ťii care reproduc necazurile de zi cu zi ╚Öi condi╚Ťia uman─â.

Realismul a coincis cu Victorianismul, dar a fost o colec╚Ťie distinct─â de principii estetice. Romanul realist a fost puternic informat de tehnici jurnalistice, cum ar fi obiectivitatea ╚Öi fidelitatea fa┼ú─â de faptele problemei. Nu este o coinciden┼ú─â faptul c─â mul┼úi dintre cei mai cunoscu╚Ťi romancieri ai timpului au avut ocupa╚Ťii concurente ├«n industria editorial─â. Ideea de roman scris ca un „raport” a crescut din aceast─â colaboare ├«ntre literatur─â ╚Öi jurnalism. Persoanele fictive ╚Öi evenimentele sunt destinate pentru a reproduce perfect lumea real─â. ├Äncerc─ârile clasei de mijloc de a-╚Öi p─âstra pozi╚Ťia ├«n lume a fost un subiect tipic pentru romanele realiste. Acolo a ap─ârut un subgen al realismului numit realismul social, care ├«n retrospectiv─â poate fi interpretat ca Marxist.

Preocuparea imperativ─â a tuturor operelor realiste de fic┼úiune este caracterul. ├Än mod specific, romancierii au luptat pentru a crea personaje complexe ╚Öi stratificate, care, pe c├ót posibil, s─â fie percepute ca fiin┼úe reale. O mare parte din acest efect a fost realizat─â prin monologuri interioare ┼či o profund─â ├«n┼úelegere a psihologiei umane. Cercetatorii min┼úii umane au ├«nceput s─â realizeze c─â o persoan─â este compus─â dintr-o re╚Ťea de motiva╚Ťii, interese, dorin╚Ťe ╚Öi temeri. Felul in care aceste for╚Ťe interac╚Ťioneaz─â ╚Öi, uneori, se lupt─â, joac─â un rol important ├«n dezvoltarea personalit─â╚Ťii. Realismul, la cel mai ├«nalt nivel, ├«ncearc─â s─â expun─â aceste lupte interne. Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a „ac╚Ťiunii” romanului realist este internalizat─â. Schimb─âri ├«n starea de spirit, ├«n percep╚Ťii, ├«n opinii ╚Öi idei constituie puncte de cotitur─â.

├Änceputul acestui stil narativ ├«i poate fi atribuit romancierului francez Balzac, prin portretiz─ârile vie┼úii comune, cu deosebit─â aten┼úie la detalii. Henry James este cel mai ├«mplinit ┼či cunoscut practicant al acestui stil, prin multiple opere memorabile. Printre figurile de baz─â ale stilului se remarc─â si Dostoyevsky, Gustave Flaubert, George Eliot, Mark Twain.
Realismul a fost atacat pentru c─â se ├«ndeparta mult de ceea ce vroiau s─â vad─â cititorii ├«ntr-un roman. Fascina┼úia pentru aspectele negative ale vie┼úii au atras multe critici, mai ales datorit─â faptului c─â accentul pus pe prezentarea minu┼úioasa a personajelor p─ârea ca o reticen┼ú─â ├«n a relata povestea. Cititorii argumentau c─â se ├«ntamplau prea pu┼úine lucruri ├«n fic┼úiunea realist─â, ┼či astfel, spre sf├ór┼čitul secolului XIX, Realismul l─âsa loc Naturalismului.