Tarifele de transfer pot fi considerate in prezent unul dintre cele mai tratate probleme ale economistilor, intrucat tranzactiile dintre partile afiliate sunt un element integrat a unui grup de companii, in particular in situatia economica actuala.

Este usor de vazut de ce taxele si impozitele de pe urma colaborarilor din interiorul unui grup de companii sunt un procent semnificativ al bugetului unui stat, o buna parte a statelor de pe glob vizand sa garanteze taxarea corecta, legiferand astfel ca cheltuielile afiliate sa aiba loc la pret de piata. In situatia in care tranzactiile intre afiliati nu sunt facute la pretul pietei, profiturile raportate nu sunt in conformitate cu realitatea economica, impozitele si taxele platite fiind modificate.

Ca membru U.E., autoritatile fiscale ale tarii noastre au o mai mare libertate in ceea ce priveste taxarea tranzactiilor dintre grupurile de companii, obligand astfel firmele autohtone sa se adapteze la nivelul global al preturilor de transfer. “Dosarul preturilor de transfer” este conceptul axat pe ideea ca profitul transferului din acelasi grup de companii de bunuri, servicii, drepturi de autor, etc., este taxat acolo unde a fost obtinut, un set de norme care poate functiona atat in cresterea, dar si in diminuarea ratei profitului. Importanta intelegerii acestor regulamente este evidenta: garantarea profitului. Intrucat preturile de transfer sunt de cele mai multe ori dependente de context si schimbatoare, firmele trebuie sa poata argumenta preturile practicate in cadrul tranzactiilor interne, putand demonstra aderarea la valoarea de piata.

Cele mai vizate companii sunt companiile mari care au fluctuatii mari de profit, care lucreaza cu parti afiliate din zone cu legi de slaba calitate si care inregistreaza plati seminificative pentru diverse servicii. Autoritatile economice verifica veridicitatea tranzactiilor prin metode particulare de stabilire a preturilor de transfer, cu alte cuvinte a compararii profiturilor obtinute de pe urma unei tranzactii similare, fara ca cele doua companii sa fie intr-o relatie intra-grup.

Daca trebuie mentionate multele metodologii de analizare a preturilor de transfer, cele mai notabile si des aplicate sunt: cea a compararii preturilor si a impartirii profitului, dar este obligatorie documentarea detaliata inainte de a decide o alternativa, intrucat platitorul poate alege metoda cea mai favorabila contextului economic si al domeniului de activitate a firmei.

Pentru mai multe informatii vizitati si date financiare firme. A se nota ca in situatia aparitiei diferentelor dintre schimburile facute si pretul mediul al pietei, media pietei va fi indicele pentru calcularea preturilor de transfer, a cheltuielilor si implicit a taxelor.