Anul trecut, pe 1 Mai, s-au împlinit 20 de ani de la moartea campionului de Formula 1, Ayrton Senna, câștigător a 3 titluri în această competiție. El și-a pierdut viața în mod tragic la Grand Prix-ul din Imola, Italia. Dar ceea ce poate că nu știe foarte multă lume, este faptul că, doar cu o zi înainte, în faza calificărilor, a mai avut loc un eveniment similar, implicând un alt pilot, Roland Ratzenberger.

Decesul său, însă, a fost pus imediat în umbră de trecerea în neființă a lui Senna, care a survenit 24 de ore mai târziu. Cred că, tocmai din acest motiv, merită să ne oprim câteva clipe și asupra lui Ratzenberger și să vedem cine a fost el mai exact.

Roland s-a născut în Austria, la Salzburg, în 1960, iar cariera de pilot și-a început-o la Formula Ford, în Germania. După succesul avut acolo, s-a mutat la Formula 3, în Marea Britanie. La vârsta de 33 de ani, în 1994, el și-a realizat, în sfârșit, și visul cel mare, ajungând să concureze și în Formula 1.

Ratzenberger nu era șofer plătit de echipa la care concura (Simtek), așa după cum erau alții, ceea ce însemna că trebuia să facă singur rost de bani, din alte surse, pentru a-și finanța primele cinci curse din sezon. Chiar și așa, el tot trebuia să dovedească celor din echipa din care făcea partea că este un bun șofer de monopost, lucru pe care l-a făcut în stilul său unic.

Despre acest lucru, proprietarul și directorul tehnic al Simtek, Nick Wirth, spunea că l-a cam speriat un pic, chiar dacă Ratzenberger încerca să-l impresioneze. Debutul în cariera de pilot de Formula 1 a lui Roland a avut loc în 1994, la Grand Prix-ul din Brazilia. Trei săptămâni mai târziu, el reușea să termine pe locul 11 și la cursa din Japonia. Singurul pilot care a ieșit în urma sa, a fost colegul de echipă, David Brabham.

Cu toate că acest loc 11 nu era tocmai unul de cinste, Roland Ratzenberger era recunoscător pentru oportunitate de a concura în F1 și era foarte hotărât să se descurce mult mai bine de-atât. La a treia cursă, în San Marino, în Imola, Italia, mașina pe care o conduce a ieșit un pic în decor la a doua rundă de calificări, ceea ce a dus la avarierea spoiler-ului frontal, lucru care, însă, nu l-a oprit pe Ratzenberger să-și continue cursa.

El voia cu tot dinadinsul să prindă măcar ultimul loc, așa că și-a continuat drumul. Pe când ieșea din virajul denumit Tamburello, într-o curbă (același loc în care avea să-și piardă viața și Senna), spoiler-ul avariat s-a rupt și a rămas blocat sub monopostul lui Ratzenberger, lucru care l-a făcut să piardă controlul și să se izbească frontal de un perete de beton, la o viteză de 314,9 km/h.

Medicul oficial al circuitului, profesorul Sid Watkins, alături de echipa sa medicală, au intervenit imediat la locul accidentului, unde l-au găsit pe Ratzenberger căzut în scaunul mașinii sale. În ciuda eforturilor lor, nu l-au putut resuscita la fața locului, acesta fiind imediat preluat de o ambulanță aeriană și dus la Spitalul Maggiore, din Bologna, unde avea să fie declarat mort încă de la sosire.

În urma incidentului, în ziua imediat următoare, la obișnuita ședință a piloților, Senna s-a arătat foarte afectat de cele întâmplate, conducând chiar procesul de reformare a Asociației Piloților de Grand Prix, în cadrul căreia el, alături de Michael Schumacher și Gerhard Berger, au fost aleși ca primii directori. Această asociație avea să aducă multe schimbări menite să îmbunătățească siguranța în Formula 1 după evenimentele de la Imola.

Totuși, până la implementarea măsurilor de siguranță necesare, Formula 1 avea să mai piardă un om, la 24 de ore după moartea lui Ratzenberger, când Senna a fost și el implicat într-un accident în care s-a lovit cu mașina sa de o barieră de beton neprotejată. În monopostul său avariat, oficialii circuitului au găsit steagul Austriei, pe care Ayrton Senna plănuia să-l afișeze la finalul cursei, în onoarea lui Roland Ratzenberger.

Funeraliile lui Senna s-au transmis și la televizor, estimându-se că nu mai puțin de 3 milioane de oameni au participată, într-un fel sau altul, la ele, în orașul natal al lui. La înmormântarea lui Ratzenberger, au fost prezenți numai 4 piloți de F1. Președintele de-atunci al FIA (Federation Internationale de l’Automobile – Federația Internațională de Automobilism), Max Mosley, a declarat că și moartea lui Ratzenberger este una tragică și ar fi fost un eveniment notabil, dacă nu s-ar fi produs imediat și decesul lui Senna.

Chiar mai mult, Mosley a decis să meargă la funeraliile lui Roland Ratzenberger și nu la cele ale lui Senna, deoarece simțea nevoia de a oferi un pic de sprijin familiei acestuia. Printre cei prezenți acolo, au mai fost și piloții Johnny Herbert (prieten apropiat al lui Roland), Gerhard Berger, Harald Frentzen și Karl Wendlinger.