În ultima perioadă tot mai mulți copii suferă de deficit de atenție (ADHD). Ce este această boală și cum se manifestă?

Deficitul de atenție este o boală care îl face pe copil să ‘nu poată sta locului’, să își controleze comportamentul sau să fie atent. Problema aceasta începe să se manifeste de obicei cam în apropierea vârstei de șapte ani. Din păcate, de multe ori aceste simptome nu sunt observate de către părinți decât la o vârstă mai înaintată.

În acest moment nu se știe ce anume provoacă această boală, dar cercetătorii care sunt specializați pe studiul creierului uman încep să se apropie de o explicație. Ei cred că o parte din persoanele care suferă de deficit de atenție duc lipsă de niște substanțe chimice din creier, care se numesc neurotransmițători. Aceste substanțe ajută creierul în privința controlării comportamentului.

Modul de creștere și educare a copilului nu provoacă această boală însă există niște lucruri pe care părinții pot să le facă pentru a ajuta copilul cu deficit de atenție.

Aproximativ cinci din o sută de copii ar putea avea deficit de atenție. Băieții sunt de trei ori mai predispuși la această boală decât fetele.

Iată câțiva indicatori ai acestei boli :
– probleme cu atenția
– hiperactivitatea
– acționarea înainte de a gândi

Pe baza acestor simptome s-au clasificat trei tipuri de deficit de atenție

– tipul neatent; persoana respectivă nu poate să se focuseze pe ceea ce trebuie să facă
– tipul hiperactiv și impulsiv; persoana este foarte activă și de multe ori acționează fără să gândească
– tipul combinat; persoana este neatentă, impulsivă și hiperactivă

Tipul neatent

Mulți copii cu diagnosticați cu ADHD au problema aceasta de lipsă de atenție. Copii care se încadrează în tipul neatent se manifestă astfel:
– nu au atenție la detalii
– nu pot sta concentrați la școală sau atunci când se joacă
– nu urmăresc instrucțiunile date de profesorii de la școală
– nu se pot organiza pentru a termina anumite activități
– sunt distrași de la ceea ce fac foarte ușor
– pierd lucruri (jucării, material didactic, etc)

Tipul impulsiv și hiperactiv

Acest timp este cel mai ușor de observat, deoarece e evident când un copil devine hiperactiv. Acești copii sunt într-o continuă mișcare. Acești copii de obicei acționează înainte să gândească. De exemplu, de multe ori trec strada fără să se asigure, sau se urcă în copaci foarte înalți. Rămân surprinși când își dau seama că se află într-o situație periculoasă, ca și când nu și-ar mai aminti că ei au creat această problemă.

Printre semnele acestui tip de deficit de atenție se află următoarele:
-nervozitate și agitație
– datul jos din scaun când ar trebui să stea
– fugitul continuu sau cățăratul
– incapacitatea de a se juca fără să facă zgomot
– vorbitul prea mult
– întreruperea din vorbit a interlocutorului
– lipsa de răbdare
– întreruperea jocului altor copii

Tipul combinat

Copii care suferă de tipul combinat de deficit de atenție au probleme cu lipsa de atenție, hiperactivitatea și controlul impulsurilor proprii.
Evident, din când în când, toți copii sunt neatenți, impulsivi sau hiperactivi. Problema e că la copiii cu deficit de atenție aceasta este regula, nu excepția. Acest comportament poate să îi provoace copilului probleme acasă, la școală sau cu prietenii, de aceea acești copii sunt nerăbdători, nesiguri pe ei și depresivi. Aceste sentimente nu sunt simptome ale deficienței de atenție. Ele apar din cauza acestor probleme care se repetă.

Când un copil arată semne ale deficienței de atenție trebuie să îl duceți la un doctor profesionist. O evaluare completă a copilului este absolut necesară pentru a putea exclude alte posibile boli și pentru a vedea dacă pe lângă această boală ar putea exista și alte probleme.
Momentan nu există un tratament rapid pentru această boală, dar aceste simptome pot fi controlate la un nivel relativ. Este important ca familia și profesorii acestuia să afle mai multe despre această boală, să învețe cum să se comporte cu acești copii, să creeze un program educațional specializat pe comportamentul copilului și să furnizeze medicamentația corespunzătoare.