Asigurarea, în lege și economie, este o formă de management de risc care se folosește ca protecție împotriva unor situații în care pot apărea pierderi. Ea reprezintă transferul echitabil al riscului de la o entitate la alta, în schimbul unei prime de asigurare și poate fi considerată utilă în prevenirea unor evenimente neplăcute. Există două tipuri principale de asigurări, private și pentru afaceri. Ambele, deși poartă denumiri diferite, au exact același rol.
Mai departe, categoriile menționate mai sus sunt completate de diverse exemple de asigurări menite să protejeze o persoană în diverse situații delicate (accident auto, furt, avariere, pierderea locuinței etc.). Acestea sunt, după cum urmează:
Asigurarea auto
Se mai numește și asigurare pentru vehicule sau pentru mașină. Este valabilă pentru autoturisme, camioane, motociclete și alte vehicule similare. Principalul ei rol este acela de a oferi protecție în cazul unor pierderi apărute într-un accident rutier. În Statele Unite, în 2006, existau 180 de milioane de automobile, dintre acestea 175 de milioane având asigurare. Rusia avea și ea peste 35 de milioane, iar China, 10.
Aceasta permite asiguratului să-și acopere pierderile suferite în urma avarierii sau furtului mașinii, plății cheltuielilor medicale și chiar a costurilor cu funeraliile, dacă accidentul care a avut loc s-a soldat cu răniți, respectiv decedați. Uneori, primele de asigurare pot varia de la femei la bărbați sau de la adulți la adolescenți.
Conform unor statistici, bărbații sunt cei care petrec mai mult timp la volan decât femeile, ceea ce înseamnă că sunt mult mai expuși riscului unui accident comparativ cu acestea. Proprietarii de mașini sport sau de motociclete, la rândul lor, plătesc și ei taxe mai mari, față de posesorii unor vehicule compacte, de clasă mijlocie sau electrice.
Asigurarea auto este, în esență, un contract, fiind valabil pe 6 sau 12 luni. În unele țări civilizate, cum ar fi SUA sau Japonia, companiile de asigurări obișnuiesc să-și notifice clienții prin poștă, telefon sau prin alte medii de comunicare când este necesar ca ei să-și reînnoiască poliția de asigurare.
Asigurarea de locuință
La fel ca și în cazul asigurării auto, cea pentru locuință îl compensează pe proprietar în cazul în care casa lui a suferit daune în urma unui dezastru (natural sau nu, în funcție de clauzele specificate în poliță). Adesea, în asigurarea pentru locuință, se includ și bunurile aflate în ea, pentru care proprietarul va fi despăgubit dacă acestea sunt distruse sau furate. Pentru cei care trăiesc în zone geografice mai problematice, trebuie să se asigure și împotriva unor fenomene precum cutremurele, inundațiile sau chiar războaiele.
Aceste pericole nu sunt trecute în asigurarea inițială, ele trebuind să fie acoperite printr-un act adițional. Contractul, în cazul asigurării pentru locuință, este unul complex, în el menționându-se și ce despăgubiri se vor acorda sau dacă se vor acorda, presupunând că dezastrul care s-a întâmplat nu a fost inclus în asigurare. Se poate încheia pentru o perioadă scurtă de timp sau pentru una mai lungă.
Asigurarea de sănătate
Acoperă cheltuielile cu spitalizarea. Se poate cumpăra de către un individ separat sau îi poate fi furnizată acestuia de către angajator. Ca și asigurarea pentru locuință, contractul semnat este unul complex, trebuind a se citi cu atenție pentru a ști exact pentru ce anume boli sau accidente sunteți sau nu acoperiți. Se poate reînnoi lunar sau anual.
În 2008, 84% din cetățenii Americii aveau o asigurare de sănătate, din care:
– 9% o cumpăraseră ei personal;
– 60% o obținuseră prin intermediul unui angajator;
– iar 20% o primiseră prin intermediul diverselor programe și/sau agenții guvernamentale.
Astfel, rămâneau doar 16% din locuitorii americani care nu beneficiau de o asigurare de sănătate. Din punctul de vedere al individului, în Statele Unite, costurile ei sunt ceva mai mari. Sistemul de sănătate american este, în mare parte, privat, doctorii și spitalele primindu-și banii de la pacienți și din asigurări.
Tot în 2008, SUA a ieșit pe ultimul loc într-un studiu care viza calitatea serviciilor medicale, din 19 țări participante. Conform Institutului de Medicină al Academiei Naționale de Științe, la acea vreme, America era singura țară înstărită și industrializată care nu oferea o acoperire completă a tuturor cetățenilor din punct de vedere al serviciilor medicale.
Asigurarea de viață
Acordă asiguratului dreptul de a primi o sumă de bani în eventualitatea decesului, îmbolnăvirii sau apariției altor evenimente neprevăzute care pot avea loc în viața acestuia. Poate fi temporară, încheiată pe o perioadă de timp limitată, sau poate fi permanentă. Dacă asiguratul moare, compania va achita polița către rudele acestuia, dar numai după ce i se vor prezenta dovezi solide, cum ar fi certificatul de deces al individului și cererea de plată, completată, semnată și legalizată la notar.
Pentru situațiile în care se bănuiește că moartea asiguratului este una suspectă, compania de asigurări are dreptul să demareze niște investigații, în urma cărora decide dacă se va efectua sau nu plata poliței.
0 Comentarii