De-a lungul istoriei, probabil încă de când oamenii au început să se adune laolaltă și să formeze o comunitate cât de mică, și până când s-a ajuns la apariția statelor și țărilor pe care le cunoaștem în ziua de astăzi, au existat măcar câțiva conducători cu „mână de fier”.

În cazul de față, mâna de fier nu are o conotație pozitivă. Pentru că vorbim despre tirani. Ce este acel un tiran? Conform definiției din DEX, tiranul este un stăpânitor absolut al unui stat (sau, în antichitate ori Grecia Antică, al unei cetăți) care guverna cu cruzime asupra poporului său. Deci, iată, avem de-a face cu un om crud, asupritor și nemilos.

La orele de istorie ați studiat sau ați auzit cu siguranță despre astfel de persoane. Posibil să fi aflat și ce regimuri tiranice au patronat acestea. Dacă nu vă mai amintiți, haideți să vă ofer eu un exemplu ceva mai recent: Adolf Hitler.

Cine a fost și ce a făcut acest om? Hitler s-a născut la data de 20 aprilie 1889 în Austria și a devenit, ulterior, liderul Partidului Nazist. Și-a păstrat această funcție până la data de 30 aprilie 1945, când a ales să se sinucidă în buncărul său din Cancelaria Reich-ului, alături de partenera sa de viață, Eva Braun, atunci când a realizat că Germania a pierdut Al Doilea Război Mondial.

Nazismul, ca și regim politic, a fost unul extrem de dur pentru toți cei care nu îi erau adepți sau alegeau să i se împotrivească. Hitler îi displăcea profund pe evrei, ba chiar îi ura. Aceștia au avut mult de suferit din această cauză. Drepturile lor au început a fi îngrădite, averile le-au fost confiscate, au fost marginalizați, iar, ulterior, exterminați în lagăre de concentrare.

Dar evreii nu au fost singura categorie asuprită. În nebunia sa, Hitler a eliminat și alte persoane: cele care sufereau de diverse handicapuri fizice, psihice, țiganii și prizonierii de război. Regimul nazist căuta perfecțiunea, voia să fie rasa perfectă, iar astfel de categorii de oameni erau considerate rebuturi ale societății ce trebuiau distruse.

Și Adolf Hitler nu a fost (și nici nu va fi, probabil) singurul despot care a implementat un regim tiranic. Să ne amintim, pe scurt, de Stalin, Mao Zedong sau, și mai recent, Kim Jong-Un (liderul suprem al Coreei de Nord). Dar, în acest articol, nu este vorba despre ei. Sau numai despre ei. Ci și despre caracteristicile comune regimurilor pe care aceștia le-au condus.

Există 5 astfel de caracteristici, după cum urmează:

1. Stabilirea unei situații percepută a fi greșită și încercarea de restructurare a societății prin folosirea unor legi „mai bune” pentru corectarea ei: indiferent despre ce regim vorbim, fie că este nazismul sau comunismul, avem de-a face cu opinii care sunt percepute a fi „greșite”.

Un tiran consideră că aceste lucruri sunt „nedrepte” pentru societate și de aceea el este îndreptățit să le remedieze. Acest lucru se realizează, de regulă, prin adoptarea de noi legi, obligații, sau chiar și beneficii menite să restructureze societatea pentru „binele” acesteia.

Se vor folosi tot felul de tactici de distorsionare a faptelor, circumstanțelor și situațiilor pentru limitarea sau eliminarea drepturilor cetățenilor și introducerea unora noi (false, de cele mai multe ori), care le vor eclipsa, în final, pe cele reale.

2. Identificarea categoriilor asuprite, câștigarea sprijinului acestora și înfierarea asupritorilor lor: acest pas, în cadrul instalării sau funcționării unui regim tiranic, este foarte important. Prin acuzarea, înfierarea sau hăituirea unui asupritor, orice acțiuni împotriva acestuia pe viitor vor fi justificate.

În mod normal, astfel de acțiuni nu sunt permise într-un regim obișnuit, cum ar fi democrația. După cum probabil știți, orice persoană are drepturi inalienabile, care nu pot fi atinse ori eliminate după bunul plac al unui politician sau lider de stat.

3. Punerea în aplicare (chiar neconstituțional, în forță) a unor legi „mai bune”, menite să oprească atacurile asupra categoriilor oprimate: întotdeauna, un regim totalitar, tiranic, va dori să preia controlul asupra sistemului administrativ și judiciar, pentru a implementa legi „favorabile” celor asupriți, lovind, astfel, în „asupritorii” acestora.

Se vor implementa noi așa-zise drepturi prin impunerea diverselor ideologii specifice, introduse de persoane aflate în poziții importante de putere. Prin aceste noi, dar false drepturi, se instituie și o nouă jurisprudență care îi favorizează pe cei oprimați, în timp ce, de partea cealaltă, cei considerați a fi asupritorii lor, nu vor beneficia de nici un fel de protecție judiciară.

4. Acțiuni intense de propagandă, menite să controleze populația și să o țină adeptă a ideologiei respectivului regim: prin propagandă, oamenii vor fi mereu bombardați de diverse mesaje „pozitive”, care vor prezenta și promova beneficiile și promisiunile făcute populației. Prin aceasta, se dorește ca oamenii să fie cât mai fideli regimului și se distrug, în final, toate instituțiile care ar putea, cel puțin teoretic, să se opună autorității și să dorească a controla regimul sau acțiunile ori ideologiile acestuia.

Cenzura este o practică foarte întâlnită în cadrul propagandei. Exprimarea liberă este foarte restricționată, iar cei care îndrăznesc să critice, într-un fel sau altul, perfecțiunea regimului, vor fi imediat reduși la tăcere sau chiar eliminați.

5. Mușamalizarea reducerii, distrugerii sau eliminării drepturilor oamenilor: după cum menționam ceva mai sus, fiecare dintre voi aveți drepturi. În principiu, aceleași. Care trebuiesc respectate. Nimeni nu trebuie să vi le îngrădească sau să vi le refuze. Într-o situație cât mai ideală, nu ar trebui să existe limitarea unor drepturi pe bază de etnie, de exemplu.

Într-un regim tiranic, orice drept, cel puțin al unor anumite categorii de oameni, sunt eliminate sau interzise. Și aici discutăm, evident, despre drepturile REALE, care apar în Constituția statului respectiv, nu despre cele inventate de regim. Din moment ce ideologia respectivului regim nu corespunde cu ideile și dorințele populației, orice astfel de acțiune de distrugere a drepturilor trebuie însoțită de foarte multă propagandă.

Repet, pentru a înțelege mai bine: fără o propagandă cât mai susținută și mai bună, care să transmită un mesaj concret, exact, pe placul tiranilor, oamenii nu ar susține un regim totalitar. S-ar revolta foarte repede și ar trece la acțiuni de înlăturare a tuturor celor care l-au adus la putere!