Politică, pâine şi circ

de

O veche zicală spune că, dacă vrei să știi ce se întâmplă cu adevărat, trebuie să iei urma banilor. Politica se află într-o strânsă legătură cu finanțele, lumea bancară și banii în general, prin urmare, dacă nu

înțelegeți cum funcționează toate acestea, nu veți pricepe prea multe nici din politică. Principala motivație a politicienilor este aceea de a acumula cât mai mulți bani și cât mai multe resurse. Banii și resursele

sunt cele care le dau puterea.

Acum, unii dintre voi s-ar putea să nu fiți de acord cu ceea ce am spus mai sus și veți spune că, de exemplu, în anii ’60, în plină eră hipiotă și în timpul mișcărilor de stradă pentru drepturile civile, agenda

politică nu era decât una altruistă și care nu avea nimic de a face cu banii. Evident, aici este vorba despre America.

În anii ’60, Statele Unite erau cea mai mare putere economică a lumii, fără doar și poate. Dolarul era puternic. Iar când o țară are tot ce îi trebuie din abundență și este și puternică, se simte și mai

mărinimoasă. În 2007, pe de altă parte, economia acestei țări era bolnavă, se înregistrau datorii mari, iar dolarul slăbise și el. În prezent, declinul în care se află SUA este o reflexie a mediului politic corupt

(da, și americanii de la putere pot fi așa!) și care are un suflet josnic.

Prin 2009, OMB (Office of Management and Budget – Oficiul pentru Management și Buget) preconiza că, în 2012, datoria națională a Americii va fi de 11,466 trilioane de dolari. Această cifră nu lua în calcul și

pasivele nefinanțate precum este Social Security. Tot în același an, datoria mondială în dolari era de 1,2 cvadrilioane.

Cum s-a întâmplat asta? Pentru a putea înțelege fenomenul, trebuie ca, mai întâi, să înțelegeți cum sunt creați banii și cum sunt manipulați. O carte care vă explică foarte bine acest lucru este „The Creature From

Jekyll Island” (Creatura de pe insula Jekyll).

Banii pe care noi îi folosim sunt datorie monetizată. Nu au valoare. În zilele noastre, banii nu sunt susținuți de nici un bun tangibil (exemplu, aur), ci doar de „credința în guvernul țării”, indiferent care ar fi

aceasta. O informație interesantă ar fi aceea că, dacă America și-ar plăti toate împrumuturile și datoriile în dolari, toți banii ei ar dispărea. Asta înseamnă că, ea nu și-ar putea achita datoria națională fără să

nu-și distrugă și economia.

Dacă luăm o bancontă de un dolar, să zicem, și ne uităm un pic la ea, vom observa că pe aceasta stă scris „Federal Reserve Note” (Bancontă a Rezervei Federale). Știți ce este, în general, banconta? Este o

promisiune de plată, un certificat de datorie. Sunt un fel de hârtii prin care se recunoaște o datorie. Americanii le numesc și IOU (prescurtarea de la I Owe yoU – Îți sunt dator).

Când veți descoperi cu adevărat cum sunt creați banii, veți înțelege foarte bine și adevărul din spatele zicalei „Banii cresc în copaci”. Ciclurile economice de abdundență și lipsuri nu sunt niște fenomene

naturale, caracteristice economiei, ci sunt condiții create artificial pentru a manipula rezerva de bani.

Americanii sunt forțați, practic, să folosească bancnota Rezervei Federale numită dolar. Privind în stânga unei bancnote de un dolar, putem observa următoarea propoziție: „This note is legal tender for all debts,

public and private” (Această bancnotă este un mijloc legal de plată a tuturor datoriilor, publice sau private). Interesant este faptul că, în SUA, dacă ai o datorie, sau dacă vrei să plătești pentru ceva, nu o poți

face cu ajutorul aurlui sau al argintului, fiindcă este ilegal.

Dacă refuzi să accepți bancnota Rezervei Federale la schimb pentru bunurile și serviciile tale, poți ajunge la închisoare. Puterea pe care o are statul este folosită, așadar, la a impune mijloace de plată de acest

gen. Devalorizarea monedei americane (și, deci, a economiei Statelor Unite), este o mare criză prin care trece această țară, dar și lumea întreagă, dolarul fiind utilizat de multe alte state de pe glob.

Creșterea pieței instrumentelor financiare derivate a hiper-inflat dolarul într-atât de mult încât sistemele internaționale financiare și bancare sunt într-o harababură majoră. Și acum câțiva ani, dar și acum,

lumea se confruntă cu o criză a sistemului bancar și a monedei care, din păcate, nu primește foarte multă atenție din partea mass media. Dar, de ce ne mirăm, nu-i nimic nou în asta!

La începutul crizei economice, un congressman american, pe numele său Bernie Sanders, scria pe blogul său că autoritățile din Statele Unite au garantat băncilor străine și americane nu mai puțin de 16 trilioane de

dolari. 16! Își mai aduce aminte cineva ce a declarat și Donald Rumsfeld, Secretarul Apărării, inclusiv înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001? El a spus că Departamentul Apărării „nu știe” ce a făcut cu

vreo câteva trilioane de dolari.

Deci, cum este posibil ca o criză atât de mare și monumentală să rămână neinvestigată? Păi, pentru că atenția publicului este concentrată asupra politicii. Orice post de televiziune ai urmări sau orice ziar ai

citi, aproape întotdeauna subiectul principal este politica. Știrile economice sunt și ele prezente în jurnale, dar mai mult în plan secund.

Politica și intriga politică aruncă un văl de obscuritate asupra realităților financiare și economice care stau la baza acțiunilor pe care le fac politicienii. Cu alte cuvinte, pâine și circul create de politică ne

iau atenția de la urma banilor. Așa după cum menționam la începutul articolului, dacă luăm urma banilor, vom reuși să găsim și explicațiile la acțiunile politicienilor noștri, întotdeauna.

De exemplu, continuând cu America, de ce credeți că a intrat în conflict cu Irakul? Evident, guvernul de la Washington ar spune că a făcut acest lucru pentru a instaura democrația sau pentru a elimina armele de

distrugere în masă deținute de Irak. Sau pentru a ne scăpa de Al Qaeda. Un fost Secretar de Stat american a spus, în glumă, că SUA au invadat Irakul pentru petrol. E, în sfârșit, ceva care este parțial adevărat.

Conform declarațiilor răposatului Christopher Story, analist de informații britanic, principalul motiv pentru care Statele Unite au invadat Irakul, a fost pentru a prelua controlul asupra băncii private a lui

Saddam Hussein, Rafidain Bank. Această bancă deținea trilioane de dolari în active și miliarde de dolari în lingouri de aur.

După regulile războiului, acei bani erau acum, cel puțin teoretic, banii cetățenilor americani, via Trezoreria SUA. Story a susținut că banii lui Saddam au fost furați de către agenți din cadrul comunității de

spionaj din Statele Unite. Despre această operațiune au fost informați foarte bine și oficiali ai guvernului, președintele, vicepreședintele, secretarul Trezoreriei și șeful Homeland Security. Deci, se pare că

toată lumea știa despre ea, dar nu a obiectat nimic.

America a cheltuit, în 2009, nu mai puțin de 10 miliarde de dolari în fiecare zi pentru susținerea războiului din Irak. Mai mult de-atât, acest război devine unul privatizat, ceea ce înseamnă că indivizi din mediul privat se îmbogățesc de pe urma lui. În tot acest timp, și acum câțiva ani, cât și acum, soldații americani participă la el și își dau viețile pentru… nu se știe ce.

Este bine cunoscut faptul că, de-a lungul istoriei, guvernele au tipărit bani și și-au devalorizat moneda pentru a susține diverse conflicte militare. Când banii se devalorizează, își pierd puterea de cumpărare și

prețurile cresc. Așa apare inflația, care nu este, de fapt, o creștere a prețurilor, cum mulți dintre voi ar crede, ci o devalorizare a monedei.

Singura metodă legală prin care un guvern poate obține bani, este prin taxarea populației. Adesea, însă, politicienii nu doresc să crească taxele și impozitele, pentru că știu că riscă să își piardă funcția, în

cazul în care oamenii se revoltă. Cu toate astea, nu înseamnă cu nu dispun și de diverse tactici mai puțin ortodoxe pentru a face rost de mulți bani și de a rămâne la putere.

Cea mai folosită strategie este cea de creare și tipărire a cât mai multor bani. Întregul proces este unul destul de complex și ar necesita spațiu și timp pentru a fi explicat pe larg, dar, în câteva cuvinte, ideea

generală este că populația este taxată de inflație când rezerva de bani crește prea repede. Fiecare euro, dolar, leu etc. are o putere și mai mică de cumpărare.

Inflația este o taxă ascunsă, un truc ieftin al politicienilor și al bancherilor prin care ei se ascund în spatele puterii statului de a impune tot felul de legi poporului. Mai mult, când banii sunt creați din

nimic, mărimea și puterea guvernului crește din ce în ce mai mare, slăbind economia. Banii care ar fi trebuit utilizați pentru afaceri și pentru angajarea oamenilor, acum vor fi aruncați pe geam de către guvernul

uriaș.

Indiferent de cine se află la putere, capitaliști, socialiști, liberali, conservatori sau democrați, partidele politice se vor folosi mereu de puterea statului pentru a impune legile pe care le doresc. Astfel,

guvernul continuă să crească, iar structura politică a unei națiuni devine și mai ierarhică, transformându-se într-un soi fertil pentru apariția tiraniei.