Un ISP (Internet Service Provider) este o companie care furnizează servicii de internet persoanelor fizice și organizațiilor. Pe lângă facilitarea accessului la internet, un ISP poate include în ofertă pachete software (browsere, șamd), conturi de e-mail, sau chiar propria ta pagină de internet la cheie. ISP sunt conectate între ele prin noduri de rețea care formează scheletul World Wide Web.

ISP de-a lungul timpului

Dezvoltarea serviciilor și aplicațiilor comerciale de internet au dat naștere la o industrie uriașă, lansând Internetul în vâltoarea economiei de piață. Amploarea pe care a căpătat-o Internetul în secolul XX se datorează totuși unor alți factori decisivi pentru tehnologia informației. Unul din aceștia a fost apariția PC-ului și a stațiilor de lucru la începutul anilor 80 – un fenomen precedat la rândul sau de avansul tehnologic al circuitelor integrate care a condus la o scădere a prețurilor computerelor

Un alt factor care a contribuit la nașterea Internetului a fost apariția Ethernet-urilor și a LAN-urilor (Local Area Networks) ce au permis conectarea în rețea a două sau mai multe computere. De asemenea, după restructurarea corporației AT&T în 1984, NSF, sau US National Science Foundation (Fundația Națională a Științelor) a beneficiat de noi facilități pentru structura sa informațională la nivel național, cunoscută sub acronimul de NSFNET.

În 1988 US Corporation for National Research Initiatives (Corporația Națională a Inițiativelor de Cercetare) a primit aprobarea de a realiza un experiment prin intermediul căruia a conectat la Internet un serviciu comercial de e-mail (MCI Mail). Acest moment este cunoscut în istorie ca prima conexiune la internet de tip comercial. Imediat după aceea, mai mulți provideri de servicii e-mail au primit access și astfel Internetul și-a început expansiunea fulgerătoare.

În 1993, o nouă legislație a permis NSF să ofere acces în rețea utilizatorilor comerciali. Până atunci, utilizarea NSFNET era permisă doar în scopuri de cercetare. NSF a realizat în cele din urmă avantajul de a lucra cu acești utilizatori, serviciile acestora urmând să fie mai puțin costisitoare decât finanțarea din fonduri proprii.

Tot în 1993, Universitatea din Illinois lansat Mosaic, o nou de tip de program pentru PC-uri numit browser, compatibil cu majoritatea modelelor de computer și care, prin interfață să de tip „point-and-click”, a simplificat accessul, afișarea și transferul fișierelor în rețeaua Internet. În 1994, compania Netscape Communications a fost înființată cu scopul de a dezvolta browser-ul Mosaic și soft-uri pentru servere în scop comercial. La scurt timp, gigantul Microsoft a devenit interesat de aplicațiile Internet pe PC-uri și a dezvoltat Internet Explorer, un browser web inspirat din Mosaic. Avansul comercial al acestor aplicații a condus la creșterea Internetului în popularitate, începând cu 1988 înregistrând în fiecare an o creștere de 100% sau mai simplu spus, de la an la an, numărul utilizatorilor Internet se dubla.

La sfârșitul anilor 90 existau deja 10.000 de ISP în toată lumea, mai mult de jumătate fiind localizate în SUA. De-a lungul timpului, acestea au fost parțial „înghițite” de ISP-uri de dimensiuni mai mari, precum AOL (America Online), o companie ce oferea servicii de conexiune la internet prin dial-up. În anul 2000, AOL era cel mai mare provider de internet din lume, având la acea data 25 de milioane de utilizatori și acoperire în SUA, Australia, Europa, America de Sud și Asia. Cu toate acestea, apariția conexiunilor prin cablu și fibră optică au scăzut numărul utilizatorilor AOL de la 25 milioane la 17.7 până în anul 2006.

În prezent, istoria ISP se scrie în continuare. Giganții ISP încă mai există și monopolizeaza piața în anumite regiuni, însă și-au diversificat serviciile, urmărind o strategie de marketing aplicată pe nevoile fiecărui tip de client în parte.