Psihologia divertismentului

de

Divertismentul poate ├«mbr─âca mai multe forme ╚Öi dimensiuni ╚Öi este de tip personal (privat) sau public. Atunci c├ónd ne distr─âm cu prietenii apropia╚Ťi, putem spune c─â forma divertismentului este una personal─â, iar c├ónd urm─ârim un film pe marele ecran, ea este ceva mai general─â, deoarece, ├«n acest caz, noi ├«mp─ârt─â╚Öim experien╚Ťa cu mai multe persoane, nu doar cu un grup restr├óns.

Exist─â diferen╚Ťe de percep╚Ťie ├«n ceea ce prive╚Öte ideea noastr─â legat─â de divertismentul privat ╚Öi public, pentru c─â noi ├«l vom baza pe acesta mereu pe unele experien╚Ťe personale, pe punctele noastre de vedere generale, el fiind determinat de interac╚Ťiunile personale pe care le vom avea. Formele generale, publice, de divertisment sunt mai pu╚Ťin interactive. De aceea, se pare c─â exist─â o contradic╚Ťie care spune c─â formele personale sunt mult mai interactive, ├«n timp ce divertismentul public nu se ├«ncadreaz─â la aceea╚Öi categorie.

Acest scenariu s-a schimbat, ├«ns─â, cu apari╚Ťia programelor de televiziune care au crescut participarea publicului ├«n cadrul lor. Chiar ╚Öi a╚Öa, tiparele de interac╚Ťiune dintre animatorii ╚Öi spectatorii din orice form─â de divertisment public r─âm├ón ├«ntre ni╚Öte limite destul de stricte. Divertismentul ne duce ├«ntr-o lume diferit─â ╚Öi ne hr─âne╚Öte nevoia de fantezie, oferindu-ne o sc─âpare din via╚Ťa real─â.

Aceast─â afirma╚Ťie este cu at├ót mai adev─ârat─â ├«n cazul divertismentului care este mai public sau care ne este furnizat de filme, teatre, muzic─â ╚Öi celelalte forme de arte creative. Filmele ╚Öi piesele de teatru ne transpun ├«ntr-o lume a fanteziei ╚Öi ne capteaz─â aten╚Ťia, pentru a ne face s─â r─âm├ónem cufunda╚Ťi c├ót mai mult ├«n aceast─â parte de realitate alternativ─â.

Divertismentul mai vine ╚Öi sub forma povestirilor din reviste ╚Öi a b├órfelor despre celebrit─â╚Ťi. Psihologia lui ne poate ajuta s─â ├«n╚Ťelegem de ce suntem at├ót de atra╚Öi de aceast─â nebunie manifestat─â de cultura celebrit─â╚Ťilor care este caracteristic─â lumii moderne ├«n care tr─âim. Celebrit─â╚Ťile par a deschide o lume a fanteziilor, iar pentru unele persoane, a ╚Öti totul despre ele le poate aduce o satisfac╚Ťie imens─â, ca ╚Öi cum ar lua chiar acestea parte la fanteziile produse de vedete.

O fantezie ajut─â la dep─â╚Öirea frustr─ârilor ╚Öi serve╚Öte drept terapie, d├óndu-ne posibilitatea, dup─â cum men╚Ťionam deja mai sus, s─â evad─âm din realitatea vie╚Ťii pe care o tr─âim. Realitatea aceasta ╚Öi stresul pe care ni-l provoac─â, sunt o povar─â pentru noi, iar divertismentul este cel care ne ajut─â s─â trecem peste el. Adesea, nici nu este nevoie s─â particip─âm foarte activ ├«ntr-o fantezie pentru a ne sim╚Ťi u╚Öura╚Ťi de stres, ci este suficient s─â ne implic─âm ├«n ea ├«ntr-un mod mai pasiv, tacit.

Cititul unei c─âr╚Ťi, vizionarea unui film sau a unei alte forme de art─â creativ─â are, asupra noastr─â, acela╚Öi efect ca ╚Öezutul ├«ntr-un scaun de masaj, care are tehnologia necesar─â de a ne relaxa mu╚Öchii. ├Än cazul divertismentului, particip─âm ├«ntr-o manier─â aproape pasiv─â ╚Öi, de╚Öi suntem aler╚Ťi atunci c├ónd urm─ârim un film, el ne d─â iluzia de neparticipare, noi neav├ónd oportunitatea de a ne implica voluntar ├«n scenariu.

Orice ne ofer─â pl─âcere poate fi considerat divertisment. ├Än acela╚Öi timp, acesta ne poate cauza ╚Öi durere, ca de exemplu atunci c├ónd pl├óngem din cauza emo╚Ťiilor pe care ni le-au provocat scenele jucate de actorii dintr-un film sau pies─â de teatru. Divertismentul poate s─â declan╚Öeze emo╚Ťii de tot soiul, de la fericire, ├«ntristare ╚Öi anxietate, p├ón─â la fric─â, privitorul nefiind nevoit s─â depun─â nici un fel de efort fizic pentru a le dob├óndi.

Procesul activ-pasiv este cel care reprezint─â principala atrac╚Ťie a divertismentului, deoarece el ne permite s─â fim at├ót activi (din punct de vedere al emo╚Ťiilor), c├ót ╚Öi pasivi (din punct de vedere fizic sau al implic─ârii mentale voluntare). Filmele, ca form─â de divertisment, au o influen╚Ť─â asupra noastr─â care, ├«ns─â, nu este una agresiv─â, ci mai mult subtil─â. ╚śi, din c├óte se pare, ea este cea care func╚Ťioneaz─â cel mai bine pentru mintea uman─â.

Noi percepem munca drept o ├«ndatorire, ├«n timp ce divertismentul este pl─âcere, de╚Öi ambele au un anume grad de implicare emo╚Ťional─â. Munca, ├«n acela╚Öi timp, necesit─â o participare voluntar─â, luarea unor decizii ╚Öi activitate fizic─â, pe l├óng─â partea emo╚Ťional─â. Cu toate acestea, de ce munca este v─âzut─â ca fiind ceva dificil, greu de f─âcut, pe c├ónd divertismentul este v─âzut ca o form─â de relaxare?

R─âspunsul este imprevizibilitatea. ├Än cazul divertismentului, ├«n mare parte din timp, nu ╚Ötim la ce s─â ne a╚Ötept─âm prin vizionarea unui film sau a unei piese de teatru. Aceast─â imprevizibilitate declan╚Öeaz─â interesul nostru, noi neput├ónd prezice ├«n ce anume stare emo╚Ťional─â ne vom afla pe parcursul aventurii mentale prin care vom trece. Divertismentul este, adesea, o form─â de aventur─â emo╚Ťional─â ╚Öi mental─â.

├Än cazurile ├«n care ╚Ötim despre ce este vorba ├«ntr-un film, sentimentul de emo╚Ťie familiar─â este cel care ne face s─â experiment─âm ceea ce deja cunoa╚Ötem. Spre exemplu, dac─â un joc video ne provoac─â pl─âcere sau ne face s─â fim mai agresivi ╚Öi mai competitivi, noi vom sim╚Ťi acele emo╚Ťii ca fiind incitante. Totu╚Öi, dac─â exager─âm prea mult cu o astfel de form─â de divertisment, am putea deveni dependen╚Ťi.

├Äntorc├óndu-ne la distinc╚Ťia dintre munc─â ╚Öi divertisment, munca ne cere s─â fim responsabili, pe c├ónd, de cealalt─â parte, divertismentul nu ne solicit─â acela╚Öi lucru. Nu suntem responsabili de nimic, nu trebuie s─â rezolv─âm o problem─â ╚Öi nici nu trebuie s─â lu─âm decizii. De aceea, divertismentul este pl─âcut, ├«n aproape orice form─â a lui ╚Öi noi ajungem s─â-l asociem cu emo╚Ťiile ╚Öi nu cu luarea deciziilor sau rezolvarea problemelor.

Noi, oamenii, suntem ni╚Öte fiin╚Ťe ra╚Ťionale de fel. Cu toate acestea, emo╚Ťiile continu─â s─â ne domine vie╚Ťile ╚Öi s─â formeze miezul existen╚Ťei noastre, deoarece ele ne conduc c─âtre unele lucruri nera╚Ťionale. Divertismentul, care provoac─â, de regul─â, emo╚Ťii ╚Öi nu motive, are un impact major asupra vie╚Ťii unei persoane. Aprecierea oric─ârei forme de divertisment poate duce la interes, implicare emo╚Ťional─â ╚Öi, ├«ntr-un final, chiar la dependen╚Ť─â.

Cultura celebrit─â╚Ťilor este un rezultat direct al ultimelor trepte ale aprecierii divertismentului. Interesul manifestat fa╚Ť─â de acestea vine din implicarea emo╚Ťional─â cu personajele din filme ╚Öi poate fi o lips─â substan╚Ťial─â de a face diferen╚Ťa ├«ntre fantezie ╚Öi realitate. Ca atare, fanii celebrit─â╚Ťilor sunt mult mai ├«ndr─âgosti╚Ťi de personajele pe care le interpreteaz─â vedetele dec├ót de personalit─â╚Ťile acestora.

Lumea celebrit─â╚Ťilor pare c─â duce oamenii ├«ntr-o continu─â fantezie, indivizii fiind observa╚Ťi discut├ónd toate aspectele legate de vedete, de la ce pantofi poart─â ele, p├ón─â la coafurile pe care le au sau ma╚Öinile ori casele pe care le posed─â. Cultura ├«n cauz─â poate fi explicat─â prin nevoia individual─â de a sc─âpa de realitate ╚Öi de a te identifica cu un personaj de pe t─âr├ómul fanteziei.

Studiul divertismentului scoate la iveal─â multe aspecte psihologice de participare activ-pasiv─â ├«n aventura mental─â sau emo╚Ťional─â, acestea put├ónd fi:

– identificarea: adesea, spectatorii se identific─â cu personajele din film sau cu indivizii din picturi, aceasta ajut├ónd la explicarea valorii divertismentului. Se mai ╚Ötie, de asemenea, c─â ╚Öi copiii mici obi╚Önuiesc s─â imite starurile de film, ei identific├óndu-se, la r├óndul lor, cu personajele interpretate;

– fantezia: divertismentul hr─âne╚Öte nevoia unei fantezii a oamenilor ╚Öi le ofer─â acestora o cale de evadare din via╚Ťa cotidian─â. Dependen╚Ťa de divertisment poate fi baza anxiet─â╚Ťii de realitate la oameni;

– proiec╚Ťia: indivizii tind s─â-╚Öi proiecteze propriile emo╚Ťii sau st─âri mentale asupra unei picturi sau a unui c├óntec, put├ónd ob╚Ťine pl─âcere din asta;

– regresia: divertismentul le poate aduce aminte, uneori, oamenilor de trecut sau de o parte a vie╚Ťii lor de care uitaser─â. Alteori, poate chiar scoate la iveal─â copilul din ei. Spre exemplu, atunci c├ónd persoanele mai ├«n v├órst─â se bucur─â de jocurile video, acestea le aduc lor aminte de propria copil─ârie, ei put├ónd deveni dependen╚Ťi de o astfel de form─â de divertisment;

– sublimarea: divertismentul reprezint─â, printre altele, o form─â de sublimare a dorin╚Ťelor noastre impulsive, aceast─â afirma╚Ťie fiind cu at├ót mai adev─ârat─â ├«n cazul ├«n care noi lu─âm parte la un anumit tip de divertisment;

– dislocarea: c├ónd vine vorba de tipuri de divertisment non participativ ╚Öi pasiv, indivizii au tendin╚Ťa de a sc─âpa de realitate ╚Öi de a-╚Öi disloca emo╚Ťiile de la persoane reale, la personaje de film. De exemplu, un adolescent care este ├«ndr─âgostit de o fat─â pe care nu o poate avea se poate ├«ndr─âgosti de un personaj similar dintr-un film.

Toate procesele de mai sus sunt mecanisme de ap─ârare ale egoului delimitate de Freud, iar efectele combinate ale acestora ├«n divertisment ne sugereaz─â faptul c─â el este ceva mai mult dec├ót o simpl─â surs─â de pl─âcere, put├ónd declan╚Öa alte procese psihologice complexe ├«n mintea uman─â. Este, ├«ns─â, nevoie de o cercetare mai am─ânun╚Ťit─â la acest capitol din psihologie pentru o ├«n╚Ťelegere mai complet─â a avantajelor ╚Öi dezavantajelor divertismentului ├«n societate modern─â.