Termenul de „societate victoriană” putea fi aplicat, în general, cam oricărei familii de clasă mijlocie din era Victoriană care își permitea să ia parte la activitățile sociale de zi cu zi. Mai există, însă, și un alt înțeles pe care acest termen îl avea, în special în Anglia victoriană.

În acest caz, Societatea victoriană (a se remarca majuscula de la începutul cuvântului societate) era reprezentată de un grup de familii care erau fie de viță regală, aristocrată sau care erau deținătoare de multe terenuri. Unii politicieni importanți, comercianți bogați, doctori și alți astfel de profesioniști, puteau, de cele mai multe ori, să fie și ei incluși în această Societate.

Nu este clar cum puteai ajunge să faci parte dintr-o astfel de categorie de oameni (în afara situației în care te nășteai deja într-o familie privilegiată), dar ceea ce se știe este faptul că în jur de 10000 de persoane, din 1500 de familii, alcătuiau grupul Societății din Anglia victoriană.

Ca membru al unei astfel de societăți, aveai și anumite responsabilități de care trebuia să ții cont, cât și un stil de viață caracteristic. De cele mai multe ori, trebuia să-ți petreci timpul numai printre așa-zisele personalități sau grupuri potrivite, la momentul potrivit. Cei care se abăteau de la această regulă și se amestecau printre oamenii de rând, considerați a fi un fel de pleavă a societății, sufereau consecințe severe, ei fiind, adesea, dați afară din rândul acestui grup de elite.

Oamenii din Societatea victoriană luau parte la diverse activități care alcătuiau „Sezonul„. Acest sezon, cunoscut și sub denumirea de „Sezon Londonez”, făcea referire la o serie de evenimente sociale, petreceri și activități care erau, în marea lor majoritate, publice, dar mai existau și unele private.

Oricine putea participa la astfel de activități publice, precum erau cursele de la cai de la Ascot, însă evenimentele private (balurile, petrecerile, concertele etc.) erau, de cele mai multe ori, rezervate doar membrilor Societății. Expresia „a ieși în lume” sau „a ieși în Societate” era folosită pentru fetele tinere, de 18 ani, care luau parte la primul lor Sezon.

Înainte de această vârstă, ele erau considerate a fi copii, neputând participa la Sezon, chiar dacă făceau parte din Societate. Sezonul, cu multitudinea sa de evenimente sociale gen baluri, le oferea, adesea, principalul contact social tinerelor fete cu viitorii sau posibilii lor soți. În Era Victoriană, căsătoriile erau încurajate numai dacă aveau loc între două persoane care aparțineau aceleași clase sociale (superioară, de mijloc sau inferioară).

De cele mai multe ori, nu erau încurajate căsătoriile între persoane care erau din două pături sociale diferite, deoarece se considera că un astfel de mariaj nu va fi durabil, din cauza diferențelor stilurilor de viață dintre cele două clase. Așadar, cei care făceau parte din clasa superioară, nu se puteau căsători cu o persoană dintr-o clasă de mijloc sau inferioară, deoarece se considera că „decad” sau „involuează” dacă fac acest lucru.

Pentru elite, acele persoane considerate a fi la vârful Societății, era foarte important să-și găsească partenerul potrivit din cadrul aceleiași categorii din care făceau și ele parte.

Pentru tinerele domnișoare de la cel mai înalt nivel al Societății, Sezonul era și un moment potrivit pentru a fi „prezentate la curte”. Prezentarea la curte însemna, literalmente, aducerea lor în fața Reginei Victoria. Ceremonia aceasta dura câteva minute, timp în care fetele sărutau mâna reginei, după care aveau liber la a participa la toate petrecerile și balurile private din Sezon, din moment ce primiseră binecuvântarea cea mai înaltă, care le făcea, din acel moment, membre ale Societății.

Deși ceremonia de prezentare dura doar câteva minute, pregătirea acestei dura mai multe săptămâni. În ziua prezentării, tinerele domnișoare așteptau în trăsurile personale să le vină rândul la momentul și la ora stabilite, în timp ce restul debutantelor (după cum erau numite tinerele care urmau să intre în Societate) se aliniau în fața reginei, pentru a fi prezentate.

Odată intrate în Societate, fetele (dar și băieții) aveau de respectat anumite reguli (sau etichete) pe perioada Sezonului. Acestea includeau:

– O femeie sau o fată singură nu avea voie să se adreseze unui domn fără a fi prezentate, în prealabil, de o terță persoană;

– O femeie sau o fată singură nu avea voie să vorbească niciodată singură (trebuia însoțită de o femeie măritată, mai în vârstă decât ea);

– O femeie sau fată singură nu avea voie să meargă, neînsoțită, la casa unui bărbat singur.

Aceste reguli aveau ca rezultat un comportament strict din partea bărbaților și femeilor în timpul primilor ani în care femeia sau fata respectivă făcea parte din Societate. Aceste reguli asigurau faptul că domnii se vor comporta ca niște domni în procesul lor de curtare a unei debutante, ceea ce le ajuta mai mult pe tinere să-și găsească un partener de viață potrivit (scopul lor principal la intrarea în Societate, la vârsta de 18 ani).